Dacă primele două albume ale lui Kate Bush erau impregnate de rockul artistic al anilor '70, atunci cel de-al cincilea LP al cantautoarei britanice, apărut în 1985, nu doar că a fost o reflexie a epocii sale, ci a ajutat la definirea acesteia. Puține melodii evocă mai bine sunetul pop de la mijlocul anilor '80 decât eternul „Running Up That Hill”, cu tobele sale controlate, beatul în stil cvasi-dance, efectele vocale stranii și linia melodică a sintetizatorului recognoscibilă numaidecât. De asemenea, puține albume au avansat atât de mult ambiția rockului progresiv, aducându-l în era digitală.
Pe parcursul celor două părți ale sale, albumul se confruntă cu teme mari: prăpastia dintre bărbați și femei, înverșunarea iubirii materne sau natura viselor. Vocea lui Bush este un instrument de o putere uluitoare, capabilă atât de tandrețe, cât și de forță. În 1985, nu exista nimic asemănător. Și, într-un fel, nimic nu rivalizează cu melanjul albumului de fraze pop hipnotice și sculptură sonoră avangardistă. Totodată, Hounds of Love a deschis o întreagă lume gata de a fi explorată de către generații ulterioare de muziciene precum Björk, Fiona Apple, Tori Amos sau Joanna Newsom (pentru a numi doar câteva), care i-au călcat pe urme lui Kate Bush.
