„I’m the hunter/I’ll bring back the goods”, intonează Björk pe strania piesă de deschidere a albumului Homogenic. De fapt, cel de-al treilea album al superstarului islandez e o tapiserie plină de inovație techno și măiestrie orchestrală. Sentimentul de presiune al versurilor e real: cântăreața fusese profund afectată de o serie de incidente personale, inclusiv sinuciderea extrem de mediatizată a unui urmăritor care a încercat să o asasineze cu o scrisoare bombă. Această tensiune se manifestă în piese precum falnica „Bachelorette”, încununată de viori: „I’m a fountain of blood/In the shape of a girl” sau balada cu aer de sirenă „Jóga”, cu cupletele sale tensionate despre salvarea emoțională și stările de urgență.
Albumul și-a găsit curând fani peste tot: Thom Yorke a numit „Unravel” una dintre cele mai frumoase melodii pe care le-a auzit vreodată, Radiohead preluând-o în mod respectuos în 2007, iar legendarul designer de modă Alexander McQueen a regizat videoclipul pentru „Alarm Call”, aparent cu atât de mult entuziasm încât a contribuit cu 100 de pagini de notițe care detaliază ideile sale. Acum piesa e considerată clasică, la fel ca întregul Homogenic: o îmbinare de neuitat a artei electronice și organice, cântată în tonalitatea neobișnuitului.
