Înregistrat pe 9 decembrie 1964, A Love Supreme a ridicat ștacheta cu privire la idealul de exprimare în jazz. Este un album plin de evlavie, cu un lung poem religios tipărit pe copertă, și o notă de prezentare în care John Coltrane face trimitere la victoria sa asupra dependenței, sugerând „trezirea sa spirituală” din 1957.
Prin urmare, există o aură de solemnitate aici, evidentă încă de la primele note de pe „Acknowledgement”. Coltrane împletește secvențe de incantație la saxofonul tenor până când basistul Jimmy Garrison preia motivul principal al celor patru note de pe „A Love Supreme”, iar toboșarul Elvin Jones introduce un beat robust, multistratificat, cu o subtilă nuanță afro-latină. Acel sound al grupului, acel moment, a devenit înrădăcinat în istoria jazzului asemenea unei scripturi scrijelite pe o tăbliță de piatră.
E uimitor să te gândești la realizările lui Coltrane în 10 ani, de la debutul său ca lider de trupă, în 1957, și până la moartea sa în 1967, la vârsta de 40 de ani. A Love Supreme rămâne punctul de cotitură: concis, dar captivant în întregime, un document fondator al genului care va deveni cunoscut sub numele de jazz spiritual.
