În 1974, Stevie Wonder era cea mai apreciată vedetă pop din lume, dar se gândea să părăsească industria muzicală. Așa că atunci când Songs in the Key of Life a fost lansat doi ani mai târziu, cererea a fost atât de mare încât a devenit, la vremea respectivă, albumul cu cele mai rapide vânzări din istorie. Totul a fost iertat. Wonder și-a asumat rolul de suveran binevoitor al unui cosmos vast, conturat de el însuși, cu un tezaur remarcabil de cântece: Songs in the Key of Life, care durează aproape 90 de minute, este melodic fără niciun efort, cu o sferă largă de cuprindere, profund personal și adesea pur și simplu ciudat. În epoca rockului epic exagerat, Wonder a creat cel mai profund și mai vast album soul lansat vreodată. Începe cu piesele puternice și pline de pasaje memorabile ca „Sir Duke” și „I Wish”, care au ajuns în vârful clasamentelor, ambele fiind coloana sonoră a nenumăratelor grătare și recepții de nuntă timp de decenii. La celălalt capăt al spectrului: sufletul realist și crud din „Village Ghetto Land” și „Pastime Paradise”, în care Wonder părăsește pupitrul muzicienilor și se mută în redacții de ziare denunțând abandonarea visului drepturilor civile. Apoi, fiica lui Wonder, Aisha, apare în dulcele imn interpretat de tată și fiică, „Isn't She Lovely”. Pe măsură ce Songs in the Key of Life se apropie de final, Wonder deschide ringul de dans pentru 15 minute de muzică gospel-disco somptuoasă în „As” și „Another Star”. Dar momentul definitoriu al albumului ar putea veni pe o piesă bonus, una apărută inițial ca un extra 45, odată cu lansarea albumului pe vinil. Începe în spațiul cosmic cu fantezia afrofuturistă „Saturn”, dar, pe măsură ce ultimele acorduri de sintetizator se sting, Wonder călătorește ani-lumină până la un teren de joacă urban, unde putem auzi sunetul copiilor de culoare sărind coarda în jocul Double Dutch. Din punct de vedere sonor, cultural și emoțional, Songs in the Key of Life este mult mai mult decât o colecție uriașă de cântece, reprezentând o întreagă viziune asupra lumii.